Aerul pe care îl inspirăm este parte din atmosferă ,amestecul de gaze ce acoperă globul pamântesc. Acest amestec de gaze asigură viaţa pe pământ. Atmosfera este formată din circa 10 gaze diferite ,în mare parte azot (78%) ,şi oxigen (21%). Acel 1% ramas este format din argon , dioxid de carbon ,heliu şi neon.Toate acestea sunt gaze neutre ,adică nu intră în reacţie cu alte substanţe. Mai există urme de dioxid de sulf , amoniac, monoxid de carbon şi ozon (O3) precum şi gaze nocive , fum ,sare,praf şi cenuşă vulcanică.
În ultimii 200 ani industrializarea globală a dereglat raportul de gaze necesar pentru echilibrul atmosferic.Arderea carbunelui şi a gazului metan a dus la formarea unor cantităţi enorme de dioxid de carbon şi alte gaze, mai ales dupa sfârşitul secolului trecut când a apărut automobilul. Dezvoltarea agriculturii a determinat acumularea unor cantităţi mari de metan si oxizi de azot în atmosferă.
Cu totii am auzit de gaura din acest strat de ozon, descoperită în 1985 deasupra Polului Sud, zonă în care stratul este mult mai subţire decât normal. Gaura a apărut din cauza poluării excesive din epoca marii industrializări, şi s-a tot mărit de-a lungul anilor. A atins în 2006 un maxim de 40 milioane de km pătraţi.
Încă de la apariţia sa pe Terra, homo sapiens a influenţat mediul natural în sensul dorit de el, pentru a-şi asigura protecţie, hrană, căldură, deci supravieţuirea şi dezvoltarea. Dacă la început impactul a fost neglijabil, datorită numărului redus de indivizi şi adaptării cvasianimalice la mediu, treptat, efectele s-au amplificat. Impactul omului, modificarea radicală a peisajului - asupra naturii s-a materializat prin: geografic prin lucrări de mari proporţii, ca: bazine, lacuri de acumulare, exploatarea puternică a resurselor, îndiguiri, desecări, extracţii etc; materiale, ale solului şi ale subsolului, precum şi a resurselor energetice; modificarea climei, în sensul aridizării ei, prin transformări negative în schimbarea - structura învelişului vegetal şi în special prin defrişări; distrugerea unor structuri ale ecosistemelor peste limitele de refacere ale lor; numeroase specii de plante şi animale prin deteriorarea, schimbarea compoziţiei sau distrugerea ecosistemelor în care fuseseră adaptate; alterarea atmosferei, apelor şi solului, prin deverşări de diverse produse; fondului genetic natural al vieţuitoarelor, în sensul scăderii capacităţii de adaptare, refacere şi reproducere. Actualmente, industria, transporturile, agricultura, marile aglomerări urbane, conflictele armate afectează profund şi uneori ireversibil mediul natural. Altă tulburare a echilibrului ecologic din atmosferă este provocată de anumite tipuri de pulverizatoare cu aerosol. Substanţe numite CFC-uri (clorofluorocarbonuri) au fost utilizate în spray-uri pentru expulzarea conţinutului.Aceste gaze au ajuns în stratul superior al atmosferei şi au deteriorat stratul de ozon al Pământului, care filtrează majoritatea radiaţiilor ultraviolete dăunătoare ale soarelui. Ozonul este un gaz care ajută vieţii. Pământul este înconjurat de un strat de ozon situat la o altitudine foarte mare. Acest strat filtrează aproximativ două treimi din razele ultraviolete emise de Soare. Dacă toate razele ar ajunge pe Pământ, ar fi dăunătoare vieţii de pe planetă. „Stratul de ozon” este situat în stratosferă, unul dintre învelişurile superioare ale atmosferei Pământului, la limita spaţiului cosmic şi actionează ca un scut, absorbind UVB (radiatiile ultraviolete de tipul B) din energia venită de la soare, având un puternic efect mutagen. Întinzându-se de la 15 la 50 km, el este cel mai concentrat la 20 – 25 km. Practic, este vorba de „aer ozonat” şi nu de ozon pur, având un număr mai mare de molecule de ozon în compoziţie decât aerul obişnuit (care conţine mai ales azot şi oxigen). Ozonul este practic o molecula alcatuita din trei atomi de oxigen.
UVB sunt foarte periculoase pentru oameni şi vegetaţie, producând arsuri de piele şi distrugând clorofila plantelor. Problema subţierii acestui strat îşi găseste o rezolvare prin înlocuirea agentului termic din frigidere şi instalatii de aer conditionat, precum şi a gazului sub presiune din tuburile cu aerosoli (spray-uri) cu gaze mai putin dăunătoare.
În stratul de ozon are loc o transformare continuă între diferitele forme de oxigen. Energia necesară derulării acestor reacţii provine de la radiaţiile Soarelui. Absorbind energie, stratul de ozon împiedică ca razele UV să ajungă la suprafaţa Pământului şi să producă daune. În 1985 oamenii de ştiinţă au măsurat stratul de ozon folosind baloane de mare altitudine şi instrumente sofisticate. Ei au descoperit că în Antarctica a apărut o „gaură”. Stratul fiind subţiat, din cauză că moleculele de ozon s-au împuţinat, şi astfel mai multe radiaţii UV pot penetra şi ajunge pe Pământ. Subţierea a început aproximativ în 1975. Substantele din grupa clorofluorcarbonului (CFC) - mai cunoscute sub denumirea de freon, sunt responsabile pentru distrugerea stratului de ozon si au un pronunţat efect de seră, iar folosirea acestora este restricţionată sau interzisă în multe ţări. Din pacate, CFC ramâne în stratosferă mult timp (are durata de existenţă între 50-100 ani), deci refacerea stratului de ozon (a cărui distrugere este deocamdată încetinită) se estimează că se va produce abia spre sfârşitul secolului. În anul 1974 s-a demonstrat că anumite substanţe chimice folosite de om şi utilizate ca agenţi frigorifici şi aerosoli (clorofluorocarburile), sunt transportate în stratosferă prin circulaţia maselor de aer şi pot avea o acţiune distrugătoare asupra stratului de ozon. De asemenea, bromura de metil contribuie la epuizarea stratului de ozon.
Scăderea concentraţiei ozonului cu 1% duce la sporirea intensităţii razelor ultraviolete asupra solului cu 2%.
Daca subţierea stratului de ozon este responsabilă pentru o parte a fenomenului de încălzire globală, lasând mai multă energie solară sa ajungă pe Pamânt, creşterea cantităţilor de oxid de azot, metan şi dioxid de carbon din atmosferă amplifică acest fenomen prin producerea accelerată a efectului de seră.
Fenomenul epuizării stratului de ozon are efecte directe asupra sănătăţii oamenilor (scăderea eficacităţii sistemului imunitar, apariţia infecţiilor, cancerului de piele, cataractelor şi orbirii, arsuri grave în zonele expuse la soare).
Principiile colaborării internaţionale privind protecţia stratului de ozon au fost elaborate în cadrul Convenţiei de la Viena în anul 1985 şi la Protocolul de la Montreal. Prin aprobarea de către Parlament a Legii 84/1993, România a aderat la Convenţia de la Viena şi la acest Protocol. Odată cu aplicarea măsurilor cuprinse în legile şi acordurile naţionale şi internaţionale, concentraţiile de substanţe ce distrug stratul de ozon evacuate în atmosferă încep să scădă, şi astfel, ozonul atmosferic global va începe să se refacă lent în deceniile următoare. Cu toate acestea, desfăşurarea acestui proces va depinde în mod particular nu numai de concentraţia de clorofluorocarburi dar şi a metanului, oxizilor de azot, aerosolilor sulfuroşi, vaporilor de apă, precum şi de schimbarea climei Pămîntului în general
Viaţa sub gaura din stratul de ozon
În sudul Americii Latine, mai multe comunităţi umane se chinuiesc de câteva decenii să trăiască, urmăriţi de unul dintre cele mai mari dezastre ecologice: gaura din stratul de ozon.
Viaţa a devenit un chin în sudul Argentinei şi statului Chile în urmă cu două decenii, când experţii internaţionali au descoperit o gaură imensă în stratul de ozon, deasupra Antarcticii. În cei 20 de ani scurşi, oamenii au fost nevoiţi să se adapteze unui stil de viaţă în care soarele este un duşman, nu un prieten.
CODURI. Imediat au fost numite comisii care să încerce să determine impactul razelor solare asupra oamenilor. Prima măsură: oamenii nu pot ieşi din casă fără ochelari de soare, şepci şi creme de piele cu factor de protecţie mare. Măsura numărul doi: un centru de cercetări în Punta Arenas, cel mai mare oraş sudic din Chile, staţie care să verifice în fiecare "intensitatea" soarelui. S-a ajuns astfel la un cod al culorilor de pericol, asemănător cu cel folosit în Uniunea Europeană pentru inundaţii: cod roşu, cod portocaliu, cod galben, cod verde. În majoritatea zilelor din an este cod portocaliu şi cod roşu, rareori cod galben, aproape niciodată cod verde.
BOLI. În ultimii 20 de ani, numărul îmbolnăvirilor de cancer a crescut de peste 10 ori în această parte a lumii, rata cea mai mare având-o cancerul de piele. Afecţiunile pielii sunt, de asemenea, foarte întâlnite, la fel ca bolile de ochi sau insolaţiile. Deşi riscul de îmbolnăvire este imens, majoritatea populaţiei din zonă nu pleacă.
Efectul de seră:
Gazele deja existente în atmosferă trebuie să reţină caldura produsă de razele soarelui reflectate pe suprafaţa Pământului. Fără aceasta Pământul ar fi atât de rece încat ar îngheţa oceanele, iar oamenii, animalele şi plantele ar muri.
Însă atunci cand din cauza poluării creşte proporţia gazelor numite gaze de seră, atunci este reţinută prea multă caldură şi întregul pământ devine mai cald. Din acest motiv în secolul nostru temperatura medie globală a crescut cu o jumătate de grad. Oamenii de ştiinţă sunt de părere ca această creştere de temperatură va continua, şi după toate aşteptările, până la mijlocul secolului următor va ajunge la valoarea de 1,5-4,5 grade C. După unele estimări ,în zilele noastre peste un miliard de oameni inspiră aer foarte poluat, în special cu monoxid de carbon şi dioxid de sulf, rezultate din procesele industriale. Din această cauză, numărul celor care sufără de afecţiuni toracice-pulmonare, în special în rândul copiilor şi al bătrânilor, este în continuă creştere. La fel şi frecvenţa cazurilor de cancer de piele este în creştere. Motivul este stratul de ozon deteriorat, care nu mai reţine radiatiile ultraviolete nocive.
Ploi acide
Ploaia acidă se formează atunci când dioxidul de sulf sau oxizii de azot, ambele rezultate ale poluării industriale ,se amestecă în atmosferă cu aburii de apă. Ploaia acidă distruge plantele şi animalele. Păduri întregi au dispărut din cauza ploilor acide. Mai rău este dacă aceste ploi acide ajung în lacuri sau râuri care le duc la distanţă, omorând şi cele mai mici organisme. După estimarea oamenilor de ştiinţă până în anul 2001 vor fi doar în Statele Unite şi în Canda 50.000 lacuri moarte biologic. Dereglarea echilibrului natural al atmosferei nu poate decât să dăuneze Pământului. Din cauza încălzirii globale, va creşte nivelul mărilor, regiunile situate mai jos fiind înghiţite de apă. Este de aşteptat ca apa să înghită oraşele Londra sau New York. Poluarea resurselor de apă poate atrage dupa sine izbucnirea unor epidemii, aparitia unor boli grave şi moartea. Sunt modificate şi raporturile repartizării precipitaţiilor: regiuni întregi pot fi secate complet, ducând la foamete şi la pierderea multor vieţi omeneşti. În 1995 în Marea Britanie dintre copii sub 18 ani, fiecare al şaptelea a suferit de astm. Inflamaţia alveolelor pulmonare produce dificultăţi respiratorii şi senzaţii de sufocare.
Încă nu este dovedit faptul că această afecţiune ar fi produsă de poluarea aerului, dar un lucru este sigur: poluarea agravează simptomele. Principalii vinovaţi sunt gazele de eşapament şi gazele formate sub efectul radiaţiilor solare din produsele arderii combustibililor. Siropurile şi inhalaţiile curative ameliorează accesele, medicaţia preventivă, este eficientă, dar cercetările continuă în direcţia stopării acestor afecţiuni, care a luat proporţii îngrijorătoare. În zilele noastre atenţia este orientată din ce în ce mai mult spre problemele de mediu; multe dintre guverne iau în considerare subiectele “verzi”. În întreaga lume păstrarea resurselor energetice este o problemă acută. În întreaga lume sunt pornite campanii care încearcă să convingă guvernele să renunţe la distrugerea pădurilor ecuatoriale. Populaţia contribuie la aceste campanii, prin faptul că nu mai cumpară produse fabricate din lemn tropical, reducând oarecum cererea pentru acesta. Sunt ţări care ajuta la restabilirea echilibrului prin plantarea de arbori tineri. Un lucru e sigur: în zilele noastre nu mai putem să respirăm aer curat. Freonii au fost scoşi din procesele industriale şi au fost înlocuiţi cu alte substanţe.
Atmosfera este însă în pericol, ca urmare este în pericol întregul mediu de viata. Este nevoie de un control riguros şi de măsuri radicale pentru ca viitorul atmosferei să fie sigur.
Preocuparile pentru un mediu sănătos şi durabil au condus la schimbarea atitudinii omului în relaţia cu natura. Mult timp exploatată fără milă, aceasta s-a degradat şi a început sa dea semne de subrezire. Acum, tot omului îi revine misiunea de a repara tot ceea ce a stricat. Pe lânga crearea unui cadru legislativ mai restrictiv privind unele acţiuni care pot prejudicia mediul, a fost întocmit şi CALENDARUL ECOLOGIC prin care se sărbătoreşte natura în totalitatea sa (climă, anotimpuri, componente ale spaţiului ecologic etc.) şi se informează publicul în legatură cu situaţia ecologică a planetei.
Pentru luna septembrie, CALENDARUL ECOLOGIC a consacrat 5 zile problematicii de mediu. Printre acestea, data de 16 septembrie, când se sarbatoreste Ziua Internaţională a Stratului de Ozon, aparută în contextul stării de pericol în care se afla mediul din cauza degradării sale.
